Anotimpul vrăjitoarei

Filmul „Season of the Witch” are destul de multe elemente istorice realiste, deşi genul acestuia oscilează între fantezie şi aventură. În film este prezentat războiul creştinilor (cruciaţilor) împotriva „necredincioşilor” din mai multe oraşe (Tripol, Imbros, Smyrna, etc.), în secolul XIV d. Hr.  Sub comanda Bisericii, cei care au depus jurământ că vor lupta pentru credinţă, erau obligaţi să anihileze nu doar oameni, ci oraşe întregi.  Necredinţa şi păcatele din Evul Mediu erau pedepsite de către sabia Bisericii, nu de către mâna lui Dumnezeu în vremuirle escatologice, asa cum specifică Scriptura. De fapt, Cavalerii Bisericii erau văzuţi ca instrumente prin care Dumnezeu se răzbuna pe  păcătoşi. Această „răzbuneală” era în mod negreşit moartea, în unele cazuri, a întregii cetăţii, unde o mare parte dintre băştinaşi (femei, copii) erau inocenţi. Dar ordinul de a omorî trebuia executat fără nici o reţinere, întrucât decretul venea de la liderii Bisericii care erau văzuţi ca „limba Domnului în această lume” şi ca „glasul Bisericii scăldat în adevăr şi fără de vină în lumina Domnului”.

Acţiunea filmului se derulează în continuare în jurul unui cruciat care se întoarce în oraşul său natal împreună cu un camarad de-al său, dar descoperă cu stupoare că întregul oraş e devastat de o ciuma neagră. Biserica ia atitudine împotriva unei aşa-zise vrăjitoare despre care se spune că ar fi adus blestemul lui Dumnezeu pe pământ, ciuma. Aceşti doi cruciaţi dezertori, împreună cu un preot şi un pungaş care le fie călăuză, sunt delegaţi de către  Biserică să ducă vrăjitoarea la mănăstirea din Severak întrucât călugării de acolo, care deţineau ultimul exemplar al unei cărţi străvechi cu ritualuri, vor distruge puterea vrăjitoriei şi vor alunga ciuma.  În drum spre această mănăstire are loc o serie de evenimente supranaturale ciudate declanşate de către puterile vrăjitoarei. Ajunşi la mănăstire, delegaţii care transportau vrăjitoarea observă că ciuma neagră a transformat într-un pustiu şi această locaţie. Cu multă trudă „elementul demonic” este alungat din această vrăjitoare prin citirea unor ritualuri străvechi.

Acest film dezvăluie în linii mari unele perioade negre ale Bisericii occidentale din Evul Mediu, cum ar fi: Cruciadele (din secolul XI pănă în secolul XIII) şi Inchiziţia sau mai specific „vânătoarea de vrăjitoare”. Ne permitem să le numim perioade negre întrucât cu ocazia acestor instituţii bisericeşi au murit oameni nenumăraţi. Chiar şi cei consideraţi vinovaţi nu trebuiau torturaţi şi chinuiţi până la moarte, deoarece de la început Biserica nu a fost un tribunal care să pedepsească înfracţiunile. Probabil strânsa legătură dintre stat şi Biserică a determinat-o pe cea din urmă să îşi aroge astel de drepturi. Un lucru straniu care ne provoacă dezgust este folosirea numelui Domnului ca pretext pentru săvârşirea celor mai groaznice fapte. Condamnarea unor oraşe întregi la moarte fără a evalua dacă o astfel de faptă reflectă voinţa divină sau scopul existenţial al Bisericii, arată cât de iresponsabil era folosită „puterea Bisericii” de către deţinătorii ei. Cruciadele şi alte slăbiciuni vizibile în istorie, au pus în umbră autenticitatea bisericii occidentale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: