Nu e păcat, nu-ţi poate face decât bine

Majoritatea articolelor laice pe care le citeşti pe internet şi majoritatea cărţilor laice sunt produsul minţii umane, minţi care aproape de fiecare dată sunt in afara sau contra Bibliei. Aşa cum spune profetul Isaia: gândurile omului sunt total distincte şi contrare gândurilor lui Dumnezeu, de aceea omul trebuie să se intoarcă, dar se pare că această întoarcere este o iluzie pentru că aproape nimeni nu vrea să renunţe la sine şi la gândurile sale.

Ideea exprimată in mod general mai sus este adusă in mod concret în lumină printr-un articol pe care l-am citit recent. Ideea acestui articol era despre practica masturbării, care a devenit, în concepţia unor psihologi de seamă, o necesitate de a intra in contact cu propriul corp. Astăzi practica masturbării în opinia unor specialişti a devenit metodă de vindecare şi relaxare.

Masturbarea în opinia slujitorului ortodox român, este o practică condamnabilă, păcătoasă şi care se ridică împotriva scopului sexualităţii. Biblia în mod concret şi direct nu are versete care să condamne această practică, dat totuşi e plină de versete care anunţă indirect, in mod deductiv josnicia şi nimicnicia acestei practici a masturbării.

Ceea ce deranjează inima slujitorului creştin de astăzi este că psihologii şi medicii propun metode negative de vindecare, metode care sunt impotriva unui cuget curat. Omul a ajuns să ofere soluţii pentru problemele oamenilor, iar aceste soluţii sunt impotriva celor gândite de mintea suverană a lui Dumnezeu.

Cum să stai nepăsător la afirmaţii ale unor psihologi care propun lumii să se relaxeze şi să se vindece, adică să trăiască o viaţă „normală” prin practici păcătoase. Mihaela Sindie, psiholog, psihoterapeut si trainer in psihologia si explorarea viselor, doctorand la Sigmund Freud University, Viena, transformă practica masturbării din păcat într-o metodă terapeutică. Într-un articol, după ce accentuează ideea că  masturbarea este strans legata de functionarea normală a glandelor si organelor sexuale, conclude cu câteva sugestii date publicului care sunt strigătoare la cer, şi anume:

„Folositi-va de fantezie, de poze, filme. In unele cupluri, partenerii se masturbeaza reciproc de fata cu celalalt, la telefon cand sunt la distant unul de celalalt, in terapia de cuplu si disfunctii sexuale cand sexul este prescris (pus in pauza) si este incurajată, chiar recomandatata, masturbarea. Deci dragi domni si drage doamne, aveti liber sa va atingeti singuri. Nu va poate face decat bine. Veti putea astfel in timp  sa va abandonati simturilor si sa va lasati atinsi/atinse si de Eros, nu doar de necessitate.”

Orice creştin trebuie să-şi selecteze bine mentorii care-i conduc viaţa, iar acest lucru e foarte greu de îndeplinit pentru că mulţi au mentori care merg pe aceeaşi linie cu Biblia, dar şi mentori care o sfidează.

4 Răspunsuri

  1. Vasile, n-o să iei la rând toate păcatele lumii, să le descrii detaliat doar ca să ne spui apoi ce strigătoare la cer sunt, nu? În liceu aveam un coleg care citea România Mare şi de câteva ori am avut ocazia să văd pe coperta finală a revistei nişte dudui cam „sărăcăcios” îmbrăcate, despre care tribunul exclama, plin de revoltă: „Astea nu-s normale!” (Şi-atunci ce căutau în revista lui, era o întrebare cât se poate de normală).

    • Nu cred, frate Emanuel, că o să le iau la rând, pentru că n-are rost. Când o revistă care tratează subiecte pe un anumit domeniu, discută despre ceva „care nu e normal pentru domeniul resprectiv”, e legitim să se spună: „astea nu-s normale”, dar blogul ăsta nu e revista amintită.
      Libera exprimare poate avea loc oricând şi oriunde.
      Dacă lumea practică toate păcatele, eu amintesc impotriva lor vreo trei. E cam puţin, dar e bine şi aşa decât deloc!
      Intrebarea mea este: de ce păcatele sunt strigătoare la cer şi nu la iad?

      • Sunt stringătoare la cer pentru că din Cer vine judecata. Expresia se datorează probabil episoadelor „Cain şi Abel”, respectiv „Iona şi Ninive”.

  2. Traim intr-o lume nebuna, iar oamenii se incred mai usor in fortele si resursele proprii decat in dumnezeu. Asta se intampla si printre pocaiti, ce sa mai vorbim despre ceilalti. Problema este ca nu privim unde trebe, de cele mai multe ori uitam sa ridicam privirea (inimii) inspre Dumnezeu (vertical) si ne multumim cu vizualul negru-gri de la nivel orizontal. Nu e de mirare ca vedem lumea in alb-negru …
    Totusi … cred ca in viata fiecarui om vine o clipa, cel putin una in care resursele proprii nu il mai ajuta la nimic si atunci trebuie sa faca ceva diferit, sa strige dupa ajutor … Se pare ca nu doar pacatul este strigator la cer, ci si pacatosul care ajunge intr-o situatie limita.
    Doamne, da-ne intelepciune !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: