Diferenţa dintre rugăciune şi magie

praying-handsDacă ne gândim profund la utilitatea rugăciunii, aceasta este actul de a-I spune lui Dumnezeu să facă ceva benefic pentru noi. General vorbind, în toate religiile şi credinţele, prin rugăciune se întelege o cerere adresată divinităţii. Gândindu-ne la magie, totalitate de formule prin care sunt invocate anumite forţe supranaturale, ea are în comun cu rugăciunea adresarea, nu formele de adresare, şi invocarea forţei divine pentru un beneficiu. Si în magie are loc rugăciunea, adică ideea de cerere. Cum trebuie privită rugăciunea creştină de mijlocire, având în vedere că mijlocirea este acea insistenţă prin care încerci să-L determini pe Dumnezeu să-ţi răspundă cum vrei, indiferent cât de justificată din punct de vedere al benefiiciilor spirituale este cererea. Un răspuns dat la iuţeală este că doar mijlocirile care sunt după voinţa lui Dumnezeu sunt ascultate şi împlinite, iar celelalte sunt…

Întrebarea care frământă creierul meu este: care ar fi diferenţa clară dintre magie şi rugăciunea creştină de mijlocire? Cineva răspunde într-un mod competent în felul următor:

„Nu trebuie uitat că magicianul se vrea un tehnician. El crede că prin formulele şi incantaţiile lui poate acţiona asupra lumii spiritelor şi le poate îmblânzi şi influenţa pe acestea in urmă. Magicianul este deci omul care crede că-l domină pe Dumnezeu, înlănţuindu-l. Din această cauză toate religiile au considerat magia ca fiind un sacrilegiu, în condiţiile în care credinţa religioasă este înainte de toate un act de încredere în Dumnezeu. Departe de a supune forţele divine voinţei lui, omul religios se înclină în faţa voinţei Domnului într-o atitudine de umilinţă şi adoraţie. Cu toate astea anumiţi etnologi au comparat şarmul magic cu rugăciunea: nu este până la urmă şi rugăciunea o cerere adresată divinităţii? Nu-şi propune şi ea să obţină din intervenţia dinvină un oarece avantaj? Ar fi totuşi o trădare a esenţei rugăciunii de a vedea în ea un tip de sortilegiu (vrajă, farmece, profeţii). În primul rând, în timp ce magia se sprijină pe un determinism şi se vrea eficace prin ea însăşi (ca o reţetă de farmacie), rugăciunea n-are valoare decât prin calităţile credinciosului, căci numai virtuoşior li se vor împlini rugăciunile. Mai mult, adevărata rugăciune este aceea care nu cere nimic altceva pentru sine decât curajul de a suporta voinţa Domnului: „Facă-se voia Ta!” Iată ce cere un adevărat credincios Domnului lui. Teilhard de Chardin spune: „tot ce mi se întâmplă este adorabil”. Adevărata rugăciune religioasă nu este altceva decât un act de adoraţie. Credinciosul care cere lui Dumnezeu ploaie sau timp frumos, succes la examen sau sănătate, riscă să degradeze religia în magie”.

4 Răspunsuri

  1. „Credinciosul care cere lui Dumnezeu ploaie sau timp frumos, succes la examen sau sănătate, riscă să degradeze religia în magie” Daca aceasta afirmatie e adevarata inseamna ca religia se degradeaza pe zi ce trece.
    Parerea mea e ca nu degradezi crestinismul daca te rogi pentru sanatate.

  2. Afirmaţia despre cererea ploii, sănătăţii, etc., pare deplasată dacă o citesc independent de ceea ce se vorbeşte mai sus. Se accentuează mai sus ideea suveranităţii voinţei lui Dumnezeu, şi orice rugăciune, indiferent cum este, nu poate să-L determine pe Dumnezeu, ci să exprime supunere.
    Eu cred că nu e rău să te rogi pt. sănătate, dar când prin rugăciune vrei să determini să ţi se administreze sănătate cum vrei si cât vrei, denotă că nu Dumnezeu e Stăpânul, ci tu.
    După câte îmi dau seama ceea ce se accentuează e faptul că cererea sănătăţii, etc., nu trebuie să fie „un determinism, o cerere care se vrea eficace prin ea însăşi (ca o reţetă de farmacie)”, ci o cerere care are în vedere voinţa lui Dumnezeu şi care i se supune, altfel… Aşa înţeleg eu.

  3. Vasile daca asa stau lucrurile atunci cum interpretezi rugaciunea lui Luhter pentru FrederiK Niconius care era bolnav. Iar in urma rugaciunii i-a scris acestuia urmatoarele: „Iti poruncesc in Numele Domnului Isus Hristos sa nu mori! Dumnezeu nu va ingadui niciodata sa aud ca ai murit. Vei trai si dupa moartea mea. Aceasta-i voia mea si facami-se dupa voia mea ca eu nu am alta voie decat inaltarea lui Dumnezeu.” Iar in urma scrisorii Niconius s-a vindecat si a mai trait aproximativ 7 ani dupa moartea lui Luther.
    Cat de corecta crezi ca ar fi facuta o astfel de rugaciune astazi?

    • Păi, Tomiţă, afirmatia lui Luther „facă-mi-se dupa voia mea ca eu nu am alta voie decat inaltarea lui Dumnezeu”, pare a fi corectă întrucât voia lui e inălţarea voii lui Dumnezeu.
      De obicei, cine are darul tămăduirilor, se adresează bolii în mod direct, şi parcă la un moment dat îşi impune voia lui, dar călăuzirea Dumnului e atât de clară că modul în care se exprimă e coordonat de Duhul Sfânt, altfel nu s-ar întâmpla minunea.
      Mai mult, eu cred că cine e inzestrat să facă minuni are dreptul să mustre boala aşa cum a acţionat Luther, „Îţi poruncesc in numele lui Isus…” pentru că Dumnezeu îl înzestrează cu această autoritate (exousia).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: