Rugăciunea ca necesitate a dispărut

Prayer

Rugăciunea este sau ar  trebui să fie o necesitate pentru orice creştin. Când vorbeşti despre termenul „necesitate” din punct de vedere filosofic, afirmi că un lucru necesar este pecetluit de divinitate şi nu poate fii altfel. Dacă rugăciunea este o necesitate, viaţa nu poate fii altfel decât o viaţă de rugăciune. Asta înseamnă că viaţa fără rugăciune nu poate exista. Dar, dacă te uiţi atent…, vezi că totuşi există. Există, dar este un alt tip de existenţă, adică este vorba de o existenţă fără Dumnezeu, mod de viaţă care va fi la nivel desăvârşit în iad.

Sunt minţi inteligente care se îndoiesc de o existenţă teribilă în iad sub pretextul că sunt despărţiţi de Dumnezeu, deoarece şi pe pământ poţi trăi despărţit de Dumnezeu şi totuşi să nu ai o existenţă teribilă. Te poţi bucura, poţi zâmbi şi poţi trăi fericit în această manieră. Un motiv fundamental pentru care rugăciunea nu mai este pentru mulţi creştini o necesitate este fericirea aparentă de moment, stare de bine care înlătură dorinţa de a te mai adresa lui Dumnezeu într-un mod serios şi regulat. Această existenţă fericită este pe punctul de a se transforma într-o inexistenţă din punct de vedere al binelui, cea dintâi fiind efemeră şi ireală.

Cine vrea să existe cu Dumnezeu trebuie să se roage. Comunicarea cu Dumneezu e necesară pentru a avea un tip existenţial de viaţă viu spiritual. Când necesitatea dispare, va dispărea şi existenţa. De exemplu, pentru ca viaţa biologică să existe, este necesar ca imima să bată. Dacă nu consideri funcţionarea pulsului inimii o necesitate, şi renunţi la ea, trebuie să renunţi şi la viaţă, adică, dacă nu există puls, nu există viaţă. Rugăciunea este acel puls care susţine viaţa spirituală, e mijlocul prin care un om cu o existenţă pământească îşi (între)ţine existenţa cerească şi spirituală.

Dacă rugăciunea este o necesitate pentru tine, cerinţa biblică „rugaţi-vă neîncetat”, nu trebuie să ţi se pară anormală, indiferent dacă interpretezi textul literal sau metaforic. Rugăciunea este, sau ar trebui să fie dacă nu este, modul de existenţă spirituală, mijlocul necesar prin care să-ţi duci o existenţă sanatoasă şi normală din punct de vedere spiritual. Dacă nu este, nu mai exişti, ai trecut la un alt mod existenţial, mod în care Dumnezeu nu mai există. Oare câţi creştini astăzi mai trăiesc prin rugăciune, pentru că o altă cale de a exista nu e? Dintre cuvintele: toţi, oricine, fiecare, nimeni, puţini, majoritatea, etc., primele care ridică mâna şi ştiu răspunsul sunt: puţini şi etc.

Un răspuns

  1. Fain articol …
    Tre’ sa ma adun si eu si sa investesc putin mai mult in rugaciunea personala. Cu siguranta este loc de mai bine …

    Tu cum o mai duci? Poate face Tata sa ne vedem si in vara asta pe la Urziceni😉 Ramai cu Domnul !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: