Atribuţii ale Duhului Sfânt în regenerarea omului (Ioan 3:3, 5; 20:22)

Înţelegerea dacă Duhul Sfânt este prezent la reganerarea omului sau nu, va decurge din modul cum sunt interpretate unele texte ioanine, precum şi alte pasaje din Noul Testament. Conceptul de naştere din apă şi din duh alfat în Ioan 3:5, constituie dificultăţi în interpretare printre teologi. Unii înţeleg prin sintagma „naştere din apă şi din Duh” o hendiadă care trebuie să facă referire la un eveniment unitar, eveniment care nu se referă la botezul creştin. Dar după cum vom vedea, aceasta nu este cea mai bună opţiune. Adam Clark spune că nu trebuie să înţelegem în mod necesar că prin apă şi duh se face referire la două lucruri diferite; este doar o formă eliptică de vorbire pentru Duhul Sfânt sub similitudinea apei. Ceea ce este evident în textul nostru este faptul că naşterea (de sus) este „…din Duhul”. Înţelegem, astfel, că Duhul Sfânt este agentul şi autorul naşterii din nou.

Pasajul din Ioan 3:3-5 este dezbătut în amănunt cu privire la semnifiacţia cuvintelor „născut din apă si din Duh” de către John F. Tipei, iar după ce argumentează că e vorba  este un singur act şi că prin elementul „apă” se face referire la botezul în apă adaugă următoarea evidenţiere:

„Singura sursă, cauză şi origine a naşterii de sus este Duhul Sfânt. Numai Duhul Sfânt poate acţiona asupra omului, lucrarea fiind în întregime opera lui Dumnezeu… Deci, ceea ce numeşte Biblia naştere din nou sau naştere de sus este un act săvârşit de Duhul Sfânt, singurul agent divin care poate înfăptui regenerarea morală a omului.”

O altă precizare ioanină cu privire la rolul Duhului Sfânt în regeneraera omului este Ioan 20:22. Acesta este, iarăşi, un „verset problemă” pentru că din el au derivat o sumedenie de interpretări diferite. Nu voi aminti multele interpretări pe marginea acestui pasaj, ci voi arăta că afirmaţia: După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: ,,Luaţi Duh Sfînt” vizează regenerarea ucenicilor. Verbul „a suflat ” peste ei este folosit şi în scrierile vechi testamentare, unde este vorba exclusiv de crearea unei făpturi noi (Gen. 2:7; Ez. 37:5). Gerhard Maier arată că verbul a suflat se află numai aici în Noul Testament. Este aceeaşi formă a cuvântului, ca cea folosită de Biblia grecească în Gen 2:7. El concluzionează spunând că acest pasaj  se referă la noua creaţie din Duhul Sfânt, despre care Isus a vorbit deja în 3:3-5. Aici Duhul Sfânt este este comparat cu suflarea de viaţă din Gen.2:7.  Se poate vedea, aşadar, că prin suflarea lui Isus aupra ucenicilor, Duhul Sfânt a venit peste ei, producând naşterea din nou. El este agentul prin care are loc regenerarea.

Pentru că specificul scrierilor lucanice este acela de a evidenţia mai ales rolul Duhului în activitatea de predicare şi vindecare a lui Isus (Evanghelia după Luca), respectiv botezul cu Duhul Sfânt, împreună cu toată gama terminologică despre acest act şi împuternicirea pentru misiune a credinciosului (Faptele Apostolilor), rolul Duhului în regenerarea omului nu este tratat. În schimb Pavel, are în vedere acest aspect pentru că în următoarele versete, el are tratează acestă latură a pnevmatologiei: Romani 8:9 unde Voi sunteţi… duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Acest verset atestă rolul Duhului în regenerare, după cum o arată în mod concludent John Stott: „este clar că darul Duhului este o binecuntare iniţială şi universală, primită atunci când, la început, am crezut în Isus. ” Deci, Duhul pe care îl are acum credinciosul, a produs regenerarea în el, astfel încât acum el este al lui Cristos.

În Tit 3:5 Pavel arată acelaşi lucru spunând că Isus ne-a mîntuit… pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt. Trebiue analizate cele două expresii „spălarea naşterii din nou” şi „înoirea făcută de Duhul Sfînt” pentru a vedea dacă sunt două momente distincte sau unul singur. Teologi, care acceptă traducerea: „El ne-a mântuit … prin spălarea naşterii din nou şi a înnoirii (spălare înfăptuită) de Duhul Sfânt, susţin că naşterea din nou şi înnoirea exprimă idei similare şi aceşti termeni se referă la două aspecte complementare ale activităţii mântuitoare a Duhului. Primul termen se referă la activitatea Duhului de regenerare, iar cel de-al doilea la înnoirea permanentă a vieţii prin Duhul.

Prin urmare, constatăm din cele văzute mai sus, că atât pnevmatologia ioanină, cât şi cea paulină discută despre rolul Duhului în regenerarea omului, El fiind agentul care lucrează convertirea. Pe de altă parte, după cum am observat, Luca păstrează tăcere cu privire la acest subiect.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: