Rolul îngerilor conform teologiei ortodoxe


Introducere

Termenul „înger”, tradus din ebraicul (malak) şi din grecescul (angelos), are mai multe sensuri, si anume: a) mesager, cineva trimis de către o persoană umană cu un mesaj, b) înger ca şi mesager al lui Dumnezeu, c) înger teofanic.[1] Îngerii sunt fiinţe spiirtuale şi, chiar dacă nu au un turp uman, putem vorbi despre ei în limitele pasajelor biblice care vorbesc despre acest subiect, şi bineînţeles, în lucrarea de faţă, conform opiniilor teologilor ortodocşi care au scris despre acest subiect de-a lungul istoriei bisericii creştine.

Tratarea minuţioasă a doctrinei despre îngeri este destul de dificilă, pentru că nu ne sunt date prea multe detalii biblice despre lumea îngerilor, şi din cauza aceasta, unii teologi, pentru a îmbogăţi îmaginea lumii îngerilor, au apelat la speculaţii. Putem vedea din Scriptură unele lucruri despre îngeri precum: natura lor, funcţia sau rolul lor asupra credincioşilor sau necredincioşilor, căderea unora dintre ei, etc. Subiectul cu privire la rolul pe care îl au îngerii, va fi discutat din prisma teologiei ortodoxe.

Îngerii sunt văzuţi de către Sfântul Filaret, Mitorpolitul Moscovei, ca duhuri neturpeşti, înzestrate cu raţiune, voinţă şi tărie.[2] Petru Movilă arată că îngerii sunt duhuri create din nefiinţă ca ei să-L laude pe Dumnezeu şi să-L slujească, apoi ca să servească, în această lume, oamenilor spre Împărăţia lui Dumnezeu.[3]

Pentru că o parte dintre îngeri nu şi-au păstrat poziţia dată de Dumnezeu, ci au căzut, trebuie să avem în vedere şi această categorie de îngeri numiţi îngeri răi sau demoni. Teologia ortodoxă accentuează necesitatea credinciosului de a lupta împotriva demonilor, după cum arată Tomas Spidlik: „pentru creştini viaţa duhovnicească este în esenţă o luptă împotriva demonilor, conform Efeseni 6:12 „ Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.””[4] Şi îngerii răi au un rol, distructiv de data aceasta, în lumea noastră.

  1. A. Rolul îngerilor buni conform teologiei ortodoxe

Lumea îngerească, deşi nu este văzută de umanitate, colaborează cu aceasta, exercitundu-şi influenţa şi rolul pe care i l-a dat Dumnezeu. Cea mai reprezentativă figură teologică a secolului XX din lumea ortodoxă, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, afirmă că există o solidaritate între lumea îngerească şi cea omenească.[5] Prin intermediul acestei colaborări, noi primim unele beneficii spirituale în relaţia noastră cu Dumneezeu.

1. Îngerii buni au rolul de a-i ajuta pe oameni să înţeleagă realităţile spirituale

Dumitru Stăniloae afirmă că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu nu numai prin lumea văzută, de care este legat omul, ci şi printr-un alt mod de revelare a Sa şi de cunoaştere a Lui, mai potrivit cu spiritualitatea divină, un mod mai adecvat cu fiinţa Lui[6] Acesta este făcut de fiinţele angelice care au rolul de a ne revela voia lui Dmnezeu.

Existenţa spiritelor create dar neturpeşti ne arată putinţa unei cunoaşteri directe a realităţii spirituale, capacitatea unei comunicări directe între spirit şi spirit. Formele sensibile pentru revelarea lui Dumnezeu sunt indirecte, în timp ce, cunoaşterea dobândită de la fiinţele îngereşti despre lumea, care ne-a îmbogăţit cunoaşterea şi înţelegerea, sunt directe.

Conform părerii Sfântului Vasile, lumea îngerească a fost creată înainte de crearea lumii sensibile şi a omului, fiind plasată într-un fel de eon supranatural, dar nu coetern cu Dumnezeu.[7] Prin urmare misiunea îngerilor este de a ajuta omenirea să priceapă realitatea eternă a lui Dumnezeu de la începutul existenţei lor, dându-le puterea să urce pe acest plan de cunoaştere cât şi de întărire spirituală etică. Această activitate a îngerilor, spun teologi ortodocşi, este documentată biblic, cf. Gal. 3:29; Evr. 2:2; F.A. 7:53, făcând parte din înţelepciunea felurită a lui Dumnezeu. Se poate spune, aşadar, că îngerii transmit spiritualitatea divină, comunicându-le-o oamenilor, iar aceştia o recepţionează prin simboluri.[8]

Dionisie Aeropagitul spune că toată Revelaţia divină s-a făcut prin viziuni sau prin imagini. Aceste imagini, deşi sunt produse direct de Dumnezeu, ele sunt explicate şi mediate prin îngeri.[9] Din această cauză găsim unele texte care vorbesc despre îngerii care au dat Legea, deşi altele spun ca a dat-o Dumnezeu în mod direct. Astfel, contribuţia îngerilor la revelarea realităţii divine este evidentă.

2. Îngerii buni au rolul de a sluji planului de mântuire a oamenilor

Mântuirea neamului omenesc a fost planul lui Dumnezeu din veşnicii, după cum spune Maxim mărturisitorul: „Cel ce a dat fiinţă întregii zidiri văzute şi nevăzute, a avut îninte de toţi vecii, un plan bun şi negrăit împreună cu ea. Iar acesta a fost ca să se unească El Însuşi, cu firea oamenilor, prin unirea adevărată într-un ipostas şi să unească cu Sine, firea omenească.”[10]

Îngerii participă la această mântuire a umanităţii, făcându-se slujitori pentru ajutorarea noastră, deşi ei sunt superiori fiinţei umane. Numărul lor este nedefinit. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte de popoare inifnite de puteri netrupeşti, ale căror mii nu le poate număra nimeni.[11] Aceeaşi idee este accentuată şi de alţi teologi ortodocşi precum Clement Alexandrinul, Dionisie Aeropagitul, etc.

Această mulţime de îngeri, conform Evrei 1:14, indeplinesc o misiune pentru cei care moştenesc mântuirea. Sfântul Grigore Palama continuă aceeaşi idee spunând că înainte de noi şi pentru noi, Dumnezeu i-a creat pe îngeri, pe care-i trimite acelora care au să moştenească mântuirea; mulţimea multifelurită şi fără număr a îngerilor a fost creată pentru om.[12] De asemenea, Andrei Pleşu spune că „îngerii intermediază între Creator şi creaţia Lui, între existenţele particulare şi unitatea universalului, între văzut şi nevăzut, garantând că nimic nu poate rămâne în afara economiei dumnezeieşti, că ordinea creată nu poate fi concepută în afara ordinii finale, a mântuirii.”[13]

Văzându-se această funcţie a îngerilor, în dogmatica ortodoxă s-a introdus practica cinstirii îngerilor sau închinării lor. Preotul George Remete, în cartea sa, Dogmatica Ortodoxă, afirmă că Sfânta Scriptură ne dă argumente atât pentru cinstirea sfinţilor, (cf. 1, 2 Regi) cât şi pentru limitarea cinstirii lor, pentru a nu-i idolatriza. Din aceste motive, spune el, Biserica creştină, le-a acordat, încă din  epoca apostolică, cinstirea numită venerare, asemenea sfinţilor, întocmind rugăciuni speciale în cinstirea lor, stabilind pentru cinstirea lor lunea ca zi săptămânală, ziua de 8 noiembrie ca sărbătoarea soborului lor şi rânduirea lor ca hram pentru biserici. Cinstirea lor a fost formulată definitiv de către Biserică la sinodul al VII-lea ecumenic.[14]

La întrebarea: De ce ne închinăm la îngeri şi la sifnţi, de vreme ce nu există nici un alt mijlocitor între Dumnezeu şi oameni decât Hristos?, Cleopa Ilie, în cartea sa Despre Credinţa Ortodoxă, răspunde astfel: Cinstind pe îngeri, noi nu îi punem în locul lui Hristos, nici mîcar alături de El, pentru că atunci când sfinţii se roagă pentru noi, ei se roagă lui Hristos. Închinarea pe care o aducem noi sfinţilor şi îngerilor, este numai o cinstire sau venerare, iar lui Dumnezeu îi slujim cu desăvârşită închinare, care se mai numeşte şi latrie sau adorare.[15]

Vorbind despre semnificaţia şi importanţa icoanelor în cadrul închinării, Serghei Bulgakov spune că icoanele reprezintă pe Mântuitorul nostru, pe Sfânta Fecioară, pe îngeri şi pe sfinţi.[16] Putem vedea, deci, că toţi care sunt reprezentaţi de icoane pot primi închinare.

Evaluând această practică ortodoxă dintr-o perspectică protestantă, se poate spune că la acest punct, Biserica Ortodoxă s-a dus prea departe. Argumentele biblice, pentru această practică, sunt incoerente şi vagi, şi pot fi repede acoperite de claritatea contraargumentelor care, de asemenea, sunt biblice.

Tot în contextul slujirii îngerilor celor care sunt mântuiţi, sunt teologi ortodocşi precum Evagrie Monahul, care afirmă că sfinţii îngeri ne îndeamnă la rugăciune, şi stau de faţă cu noi, bucurându-se şi rugându-se pentru noi.[17] Prin urmare Dogmatica Ortodoxă a lui Dumitru Stăniloae spune că în Biserică se realizează nu numai o comunitate între membrii ei văzuţi, ci şi cu îngerii. Sobornicitatea Bisericii cuprinde şi pe îngeri.[18] Lucrarea principală a îngerilor este exercitată asupra persoanelor umane, pentru a le întări şi susţine lucrarea lor pentru Dumnezeu pentru ca în cele din urmă să fie mântuiţi.

3. Îngerii buni au rolul de păzitori ai oamenilor

Ideea existenţei îngerilor păzitori îşi are rădăcinile în folclorul popular sau într-o teologie cu baze exclusiv biblice? Teologia ortodoxă nu ignoră această temă, ci vorbeşte cu interes despre ea. Catehismul Ortodox al Sfântului Filaret, spune că denumirea de „îngeri păzitori” vine din următoarele cuvinte ale Scripturii: „… îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale ” (Ps.90:11).[19] În aceeaşi carte găsim că fiecăruia i s-a dat un înger păzitor, conform textului din Matei 18:10 „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri”[20]

George Remete dezbătând această temă, arată că Sfânta Tradiţie, sprijinindu-se pe unele texte biblice, precum cartea Daniel şi Matei 18:10, a dezvoltat învăţătura conform căreia fiecare neam, fiecare aşezare omenească şi chiar fiecare om are îngerul său păzitor.[21]

Cu privire la acest subiect s-au pus întrebări mai pretenţioase care necesită răspunsuri mai detaliate cu privire la îngerul păzitor. Doar credincioşii au câte un înger păzitor sau şi necredincioşii? Sau, primim cu toţii un înger delegat în clipa naşterii, sau la botez, în virtutea faptului de a fi intrat în comunitatea sfinţilor? Andrei Pleşu sprijinindu-se pe opiniile unor părinţi ai Bisericii, răspunde la prima întrebare prin altă întrebare: Dacă Scriptura vorbeşte despre îngerii Greciei şi ai Persiei, cum să credem că tutela îngerească este respinsă necreştinilor? Apoi, acceptând opiniile lui Ioan gură de Aur, Vasile cel Mare şi Chiril al Alexandrei, afirmă că demnitatea omului, creat după chipul lui Dumnezeu, e un argument suficient pentru a face plauzibilă ipoteza îngerului conferit la naştere.[22]

B. Rolul îngerilor căzuţi conform teologiei ortodoxe

Biblia abundă în versete care vorbesc despre îngerii căzuţi, care caută mereu să se opună lucrării lui Dumnezeu. Lucrarea lor şi misiunea lor este coordonată de Diavolul. De-a lungul istoriei Bisericii, călugării asceţi, şi teologii au scris despre împotrivirea Diavolului şi a armatei sale faţă de Dumnezeuşi şi faţă de copii Săi. Îngerii căzuţi exercită o influenţă negativă asupra lumii, şi anume:

  1. 1. Îngerii căzuţi au rolul de a contribui la căderea oamenilor

Diavolul a contribuit la căderea primilor doi oameni şi de atunci încoace, la căderea tuturor oamenilor. Diavolul vrea să-l separe pe om de Dumnezeu, iar aceasta o face prin diverse stratageme. Părintele Stăniloae spune că „Satana atrage pe oameni în aceeaşi platitudine a existenţei, în aceeaşi neputinţă de a vedea perspectivele spirituale ale ei, în acelaşi întuneric, în acelaşi înspăimântător minus al existenţei precum este a sa”.[23]

Îngerii răi s-au decis să se războiască continuu împotriva omului spiritual. De aceea, Mihail Psellos spune că nimic nu-i atât de dulce duhurilor vrăjmaşe, decât să rostogolească pe omul invidiat, cinstit cu chipul dumnezeiesc, până la o astfel de stare de badjocură, încât să se închine la ceea ce este inferior lui şi să se mândrească cu perversiunea, cu corupţia şi cu moartea.[24]

Îngerii răi se străduie să-i ademenească pe oameni, însufleţindu-le gânduri înşelătoare şi dorinţe rele. Totuşi, Avva Evagrie afirmă că „demonul nu atinge în chip nemijlocit intelectul nostru; el e neputincios în a face să se nască în el vreo cunosţinţă, în schimb el se poate furişa în noi prin închipuiri sau imagini pe care le suscită prin amestecul trupului în intelect.”[25] Tot el spune că demonii nu cunosc inimile noastre, ci învaţă să ne cunoască numai prin observaţie şi  sunt extrem de abili în această artă.[26]

2. Îngerii căzuţi au rolul de a pune stăpânire pe oameni

Activitatea demonilor, după părerea teologilor ortodocşi, continuă până la stăpânirea oamenilor, chiar posedarea acestora. Stăpânind omul, spune din nou Mihail Psellos, demonii îşi fac convorbirea cu acesta în chip ascuns, ca să nu simtă de unde vine războiul.[27] Fiind duhuri, continuă Părintele Stăniloae, se introduc atât de intim în duhul şi în trpul nostru, că aproape îşi îmbină eu-ul lor cu eu-ul nostru încât ne este greu să distingem ce este manifestarea noastră de ce este manifestarea lor.[28]

Demonii stăpânesc oamenii prin pofte şi patimi animându-i cum voiesc. Când oamenii sunt robiţi de pofte, spune Ioan Gură de Aur, păcatul vine din necesitate şi se învederează în viaţa omului.[29] Scopul suprem al îngerilor căzuţi este de a-şi îndeplini misiunea pe care le-a dat-o stăpânul lor şi aceasta este atragerea sufletului omului spre iad.

Concluzie

Teologia ortodoxă arată că fiinţele angelice au o anumită influenţă asupra omenirii, fie că este vorba de de îngerii buni, fie că este vorba de cei răi. Îngerii buni acţionează ca şi mesageri ai lui Dumnezeu în favoarea fiinţei umane, iar aceasta se concretizează prin faciliterea înţelegerii realităţilor spirituale, slujirea celor care sunt mântuiţi şi prin exercitarea rolului de îngeri păzitor. Atunci când dezvăuie voia lui Dumnezeu oamenilor, îngerii îl proslăvesc pe Dumnezeu. Îngerii răi, din contră, sunt delegaţii Diavolului şi au rolul de a produce îndepărtarea omului de Dumnezeu prin ispite, seduceri sau stratageme, dar şi de a stăpâni fiinţa umană, înrobind-o pentru a-şi vedea îndeplinită misiunea.


[1] Kurt Aland, Barbara Aland, Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, Third Edition,  The University of Chicago Press, 2000 apud BibleWorks.

[2] Sfântul Filaret, Mitorpolitul Moscovei, Catehismul ortodox, Sofia, Bucureşti, 2007, p. 47.

[3] Petru Movilă, Mărturisirea Ortodoxă a Credinţei Universale şi Apostolice a Bisericii Orientale, Institutul European, Iaşi, 2001, p. 39.

[4] Toma Spidlik, Spiritualitatea Răsăritului Creştin (Manual Sistematic), Deisis, Sibiu, 2005, p. 280.

[5] Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buucreşti, 1996, p. 287.

[6] Idem.

[7] Sfântul Vasile, Omilia1, 5, la Hexaimeron, p. 29, apud, Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, p. 288.

[8] Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 290.

[9] Dionisie Aeropagitul, De coelesti Hierachia, cap I, p. 180, apud, Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, p. 297.

[10] Maxim Mărturisitorul, Filocalia Românească, vol. II, Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 69.

[11] Ioan Gură de Aur, Omilia VI, la Evrei, p. 63, apud, Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, p. 291.

[12] Grigore Palama, Omilia3, p. 151, apud, Dumitru Stăniloae, Teologie Dogmatică Ortodoxă, p.292.

[13] Andrei Pleşu, Despre Îngeri, Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 86.

[14] George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p. 181.

[15] Cleopa Ilie, Despre Credinţa Ortodoxă, Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buucreşti, 1981, p. 33.

[16] Serhgei Bulgakov, Ortodoxia, Paideia, Bucureşti, 1997, p. 155.

[17] Evagrie Monahul, Cuvânt despre rugăciune, Platytera, Bucureşti, 2007, p. 156.

[18] Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 301.

[19] Sfântul Filaret, op. cit.p. 48.

[20] Idem.

[21] George Remete, op. cit., p. 178.

[22] Andrei Pleşu, op. cit., p. 88.

[23] Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 314.

[24] Mihail Psellos, Răspunsuri către Talasite, Filocalia Românească, vol. III, Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 348.

[25] Avva Evagrie, De Oratione, 1180D, 1947, p.82., apud, Toma Spidlik, Spiritualitatea Răsăritului Creştin, p. 282.

[26] Idem.

[27] Mihail Psellos, op. cit., p. 348.

[28] Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 316.

[29] Ioan Gură de Aur, Epistola a Doua Către Tmotei, Tit şi Filimon, Nemira, Bucureşti, 2005, p. 179.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: