Tinerii şi moralitatea

Tendinţa de a fi cât mai moral, de a trăi cât mai creştineşte şi onorabil se pare că era mult mai ridicată în creştinismul din primele secole d. Hr., sau în Evul Mediu, lucrul acesta fiind o realitate probabil din cauza influenţei mari pe care o avea Biserica. Un tânăr era motivat de regulile credinţei să trăiască conform eticii creştine, şi pentru că Biserica ordona, omul trebuia să se supună.

De exemplu, părinţii primelor secole creştine condamnă în mod categoric adulterul. Bineînţeles că dacă evaluăm într-un mod realist istoria Bisericii, găsim erori în creştinism atât de multe încât nu le poţi cuprinde cu mintea.  Clement Romanul, in Epistola catre Corinteni, numeste adulterul “crima infioratoare” si asemenea lui Parintii bisericesti, in deosebi Sfantul Vasile si Sfantul Grigorie de Nyssa. Insa consensul lor se intrerupe cand e vorba de stabilit pedeapsa ce trebuie aplicata adulterilor. Ciprian, in Epistola catre Antonian, ne spune ca, inainte de el, unii episcopi nu admiteau deloc pe adulteri la pocainta. Şi Tertulian se arata sever in aceasta privinta, el refuza primirea adulterilor in Biserica. Origen este de acceasi parere si spune ca episcopii care iarta pacatul adulterului si ii impaca pe cei vinovati cu Biserica, depasesc puterea lor sacerdotala. Această rigiditate a episcopului determina într-o măsură mai mare sau mai mică împiedicarea imoralităţii într-o societate creştină.

De asemenea, legislatia Impăraţilor creştini cu privire la adulter era una aspră. De exemplu, Constantin cel Mare a mărit pedeapsa cu privire la adulter. Soţul vinovat era pasibil de exil si chiar de pedeapsa cu moartea, iar complicele său trebuia sa fie decapitat daca era liber si ars daca era sclav. Aceasta legislatie a fost agravată în 339 de fiul lui Constantin, apoi de către împăratul Teodosie. Având în vedere această “sabie” cruntă, orice creştin din a doua parte a primului mileniu era cât se poate de rezervat în a păcătui cu trupul. Pedepsele din timpul Inchiziţiei n-au fost mai îngăduitoare, şi totuşi nu putem vorbi de o “moralitate absolută” a Bisericii, pentru că toţi sunt oameni. Nu poţi spune că în trecut nu a existat imoralitate, pentru că ai fi nerealist, dar dacă o compari cu potopul de imoralitate al secoluiui XXI din rândul creştinilor, diferenţa e colosală.

Aceasta tendinta însă nu s-a pastrat şi in ziua de astazi. Din contră, astăzi, în societatea actuală (aşa-zisă) creştină, când un tânăr călătoreşte „pe lângă valorile morale”, acest lucru îi aduce cinste, se simte împlinit, simte că traieşte. Aceasta este mentalitatea tânărului de azi, a societăţii. Dacă în vechime, a trăi în adulter, concubinaj, de exemplu, era un lucru umilitor, care aducea ruşine, atât lui cât şi familiei sale, astăzi aceeaşi viaţă demoralizată, pare să ridice persoana. În societatea românească creştină de azi o relaţie de prietenie între doi tineri, împlică în mod inerent şi experienţa sexuală, mod de viaţă permis de către Biblie doar în căsătorie. Concubinajul pentru mulţi a luat locul căsătoriei, iar divorţul, pentru că este permis de Lege, dacă nu se practică, acest lucru nu se întâmplă din considerente morale, ci din alte motive.

Astăzi, pentru un adolescent este un lucru inerent ca la vârsta pe care o are să-şi piardă virginitatea, a devenit o pretenţie, o modă sau o onoare – aceasta întâmplându-se în societatea creştină de azi. Ai rămâne îngrozit câţi liceeni sunt limpezi din punct de vedere moral, ce să mai vorbim de studenţi necăsătoriţi, care-şi petrec timpul în căminele studenţeşti pentru a-şi satisface înstinctul sexual în mod nelegitim . Te-ai indigna dacă afli câţi creştini europeni trăiesc în concubinaj, sau câţi sunt de acord cu relaţiile extraconjugale ocazionale. Te prinzi de cap dacă afli cât preţuieşte pentru tânărul de azi integritatea morală, puritatea sexuală. Îţi vine să fugi într-o altă lume dacă ai ştii câţi tineri astăzi se holbează regulat la pornografie.

Când, din întâmplare, într-un tren sau într-o maşină intri într-o discuţie cu alţi tineri şi ajungi la inevitabilul capitol despre sexualitate, discuţia se termină când le spui că la vârsta tinereţii pe care o ai, eşti integru din punct de vedere sexual. Se uită unul la altul şi cu un dispreţ ieşit din comun îţi spun:  eşti un cretin şi habar nu ai ce este viaţa.

Ai toate posibilităţile de a te dezvolta şi maturiza în viaţa de imoralitate. Resursele mass-media sunt modul prin care individul îşi asigură statutul (onorabil din punctul lui de vedere) de om imoral. Să ne gândim numai câte site-uri pornografice constituie mâncarea principală pentru creştinul modern de azi. Parcă am trăi într-o epocă post-creştină. Valorile creştine au fost cânva o modă şi un mod de viaţă. Se pare că păcatul sexualităţii a devenit zeul creştinismului deteriorat de astăzi, zeu înaintea căruia se închină cu multă pasiune majoritatea. Desgustul creştinului European faţă de biserică şi de “cele spirituale” ne arată starea morală a unui (fost sau ne)credincios.

Sursele istorice antice egiptene arată că egiptenii îi considerau pe străini (cei din afara comunităţii egiptene) subumani sau chiar animale. Ei deveneau oameni în momentul în care deveneau egipteni. Aşa sunt consideraţi “excepţiile societăţii”, adică oamenii care respectă Biblia, cei care mai cred în Dumnezeu, rai şi iad şi au o conduită morală. Ei sunt consideraţi străini pentru că au un set de valori străine, vechi, ciudate. Acestea sunt valorile creştinismului biblic, străine pentru omul modern.  Dacă nu devii egiptean, nu eşti om; dacă nu eşti imoral, nu şti om – acesta este dictonul societăţii de azi. Se dezvăluie istoric răspunsul la întrebarea retorică a lui Isus: “Când va veni Fiul Omului va mai găsi El credinţă pe pământ?”

2 Răspunsuri

  1. Foarte bun articol. Dupa parerea mea, un lucru care a dus la aceasta depravare a societatii este faptul ca liderii religiosi s-au ferit sa predice despre pacatele sexualitatii.

    • Aşa este. Liderii religioşi s-au temut să predice împotriva păcatelor sexuale, iar liderii societăţii laice nu au avut nici o reţinere să educe lumea, învăţând-o cum să păcătuiască.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: