Albert Einstein şi „inteligenţa”

 

EinsteinEste destul de cunoscută ştirea sau teoria conform căreia Albert Einstein nu credea în existenţa lui Dumnezeu.

  Într-un raspuns adresat filozofului Eric Gutkind, savantul arata că nu credea deloc in existenta lui Dumnezeu spre sfarsitul vietii. 
In scrisoare, datată pe 3 ianuarie 1954, savantul scria: „Cuvantul «dumnezeu» nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti”. „Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtilă, nu-mi poate schimba opinia”, adaugă acesta.

În istorie găsim mulţi alţi oameni, care s-au remarcat prin inteligenţa, abilităţile şi darurile lor, dar care n-au manifestat nici un gram de raţiune sau inteligenţă când era vorba de raportarea lor la Dumnezeu. Adevărul e că geniul din Einstein era mult superior lui Dumnezeu, de aceea el îşi permite să afirme că ideea de “dumnezeu” e produsul slăbiciunii umane.

Când te uiţi la ce a fost şi ce a realizat acest savant şi ce gândeşte despre Dumnezeu, îţi vine să plângi de ceea ce va suporta, dar îţi vine şi să râzi până te doare stomacul pentru că raţiunea lui şi logica lui care erau atât de “mici” nu au putut admite existenţa lui Dumnezeu. O bătrână de la ţară, care are două sau trei clase, consideră un lucru logic şi normal să crezi în Dumnezeu, dar pentru alţii, care au gândit prea mult şi prea logic, este prea de tot să creadă în Dumnezeu. Mai mare ironie nu poate exista.

 

ÎNŞEL, DECI EXIST

Astăzi, a înşela este inteligenţă. Mai mult, ea a devenit o necesitate pentru societate.Înşelarea nu are loc doar atunci când în loc de doi lei iei trei, ci şi atunci când vorbeşti “intelligent”. Se spune că:

Un tânăr novice si un calugăr se plimbau prin gradina manastirii, citind si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie.
La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalcă vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit sa ceară, dupa masă, permisiunea parintelui staret.
Cand s-au întilnit a doua zi, calugărul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:
“Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, ţie cum de ţi-a permis?”
“Nu stiu… Tu ce i-ai spus?”
“I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia.”
“Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez.”

După această relatare un renumit psiholog se întreabă: De ce o cerere formulată intr-un anumit mod este respinsa pe cand aceeaşi cerere, formulată intr-o alta manieră este aprobată? Răspunsul este simplu şi clar: pentru că dacă înşeli(manipulezi), vei reuşi. Aceasta este mentalitatea omului de azi. Dacă eşti creştin fii altfel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: