Oare ce i-a făcut pe unii să aprecieze valoarea Bisericii într-un mod atât de defăimător? Rebeliunea sau realitatea crudă pe care au trăit-o? Era Biserica cel mai profitabil business, sau locul unde Dumnezeu vorbea mulţimii?
Dacă în Evul Mediu, în Apus, omul de rând frecventa Biserica pentru că i se impunea acest lucru, altfel era eretic, de ce omul contemporan “creştin” nu o mai frecventează, pentru că nu i se mai impune, sau pentru că nu are ce găsi la ea?
Este interesant să privim Biserica şi din perspectiva omului de rând care i-a văzut “faţa” altfel.
Menocchio, un “eretic” din sec. XVI, ars pe rug de către judecătorii ecleziastici, declară despre Biserică următoarele:
„Prelaţii ne ţin sub ei, ca să ne ţină cuminţi, iar ei să se bucure de toate.”
„Si pare-mi-se că în astă lege a noastră, Papa, cardinalii şi episcopii sunt atât de mari şi de bogaţi, că tot ce este al Bisericii şi al preoţilor şi ei îl prăpădesc pe sărac, care dacă are două bucăţi de pământ în arendă, astea-s ale Bisericii, ale cutărui episcop, ale cutărui cardinal.”
„Puterea lui Dumnezeu l-a dat tuturor pe Sfântul Duh, creştinilor, ereticilor, turcilor, iudeilor, şi pe toţi îi îndrăgeşte, şi toţi sunt mântuiţi într-un singur fel. Si voi, preoţi şi călugări, şi voi vreţi să ştiţi mai mult despre Dumnezeu, şi sunteţi ca Diavolu’, şi vreţi să vă faceţi dumnezei pe pământ, şi să ştiţi tot atât ca şi Dumnezeu, urmându-l în asta pe Diavol; că cine crede că ştie mai mult, cu atât mai puţin ştie…Crez că legea şi poruncile Bisericii sunt toate o marfă şi că ei din asta trăiesc…Crez că de cum ne-am născut, suntem botezaţi, deoarece Dumnezeu, care a binecuvântat orice lucru, ne botează, şi botezul cestălalt este o minciună, iar preoţii au început să mănânce sufletele înainte ca ele să se nască, şi să le mănânce în continuare până după moarte… Crez că duhul lui Dumnezeu se află în noi toţi… şi crez că oricine a învăţat ar putea fi preot, fără să fie hirotonisit, căci toate sunt o marfă… Să mergi să te spovedeşti la preoţi şi călugări e ca şi cum te-ai duce să te spovedeşti la un copac” (citat din http://www.historia.ro).
Filed under: ekklesia
